lanțuri

se târăsc lanțuri după mine
ca și cum aș fi o roată de cauciuc
în plină iarnă
o roată
roasă de zgomotul ușilor trântite:

uși de metal, grele ca uitarea
uși de lemn, putrede ca o vișină strivită
uși de sticlă, limpezi ca un trup de fecioară
uși de carne, fragede ca pruna între dinți

clanțele îmi apasă pe tâmplele mele de cocă
și lasă urme adânci de liniște
liniștea de după trântitul ușii

lanțurile m-au ajuns