« Un om de cuvinte, şi nu de fapte,

e ca o grădină plină de buruieni.

Şi când buruienile încep să crească,

e ca o grădină plină de zăpadă.

Iar când zăpada începe să cadă,

e ca o pasăre pe zid.

Iar când pasărea zboară departe,

e ca un vultur pe cer.

Iar când cerul începe să urle,

e ca un leu la uşă.

Iar când uşa începe să se crape,

e ca un băţ în spate.

Şi când spatele începe să se deştepte

e ca un briceag în inima ta.

Şi când inima ta începe să sângereze,

eşti mort, şi mort, şi mort cu adevărat… »

lanțuri

se târăsc lanțuri după mine
ca și cum aș fi o roată de cauciuc
în plină iarnă
o roată
roasă de zgomotul ușilor trântite:

uși de metal, grele ca uitarea
uși de lemn, putrede ca o vișină strivită
uși de sticlă, limpezi ca un trup de fecioară
uși de carne, fragede ca pruna între dinți

clanțele îmi apasă pe tâmplele mele de cocă
și lasă urme adânci de liniște
liniștea de după trântitul ușii

lanțurile m-au ajuns

Lacrimosa

Oraş de Crăciun

de crăciun oamenii îşi atârnă la ferestre păcate sub formă de

luminiţe colorate şi împodobesc brazi cu globuri lucioase

în care şi-au închis sufletele iarnă de iarnă

anul ăsta se dau cadou aşteptări de pluş, sticle de sifon şi

cauciucuri pentru viteză nelimitată pe colinde

reclamele au început să ţipe a ispită pe străzi, iar tarabele zac

sub ciorapi care îşi aşteaptă maşina de spălat şi

balsamul care să-i facă mai pufoşi

ruginesc zăvoarele pivniţelor cu zâmbete

şi peste tot miroase a clopote arse

parcă au luat foc înlăuntrul lor toate minciunile despre moş crăciun

 

oraşul ăsta mi s-a cuibărit în sân şi în păr

ca un şarpe care îşi închide ochii doar ca să nu mă vadă fericită

în timp ce mă otrăveşte

Tapinarii – Vreau sa te

 

Cum te-am născut

la început a fost doar un flirt nevinovat

cu un mac beţiv de pe marginea unui drum de ţară spumos de calm

cum mai râvneam unul la altul, gata să ne sfâşiem trupurile

printre ciulini periculos de ademenitori

apoi, un nor a vrut să mă agaţe făcându-mi cinste cu nişte bere neagră

şi s-a pornit o răpăială cum nu se mai văzuse

în gurile macilor intra alcoolul ca într-o gaură de şarpe

mi-am simţit carnea îmbibată în respiraţii fierbinţi

de opiu ameţit

mai târziu, mâinilor mele pătate de nuci verzi

li s-au aprins călcâiele după o piatră care nu era zdravănă la minte

şi nu m-am mai putut ţine în frâu

m-am dilatat împreună cu şinele de cale ferată

într-o împreunare sălbatică

de buruieni şi căldură mirosind a combustibil

trenurile circulau nestingherite

peste pielea mea din care încolţeau încetul cu încetul

fire de iarbă ca nişte arcuri ruginite de saltea

m-am iubit cu puful de sub aripile păsărilor

mi-au fost amanţi sute de duzi şi chiar câţiva tei

m-am lăsat posedată de fânul vânjos din hambare

am făcut dragoste cu ţărâna din roţile de fier dulci şi scârţâitoare

ale căruţelor care bătătoreau plăcere de plăcere poteci

de cocă nedospită

am făcut dragoste cu o vâslă plăpândă

şi te-am născut

Arianrhod

Primăvara lactee

azi suntem biberoane din care sug
copacii – copii
ne rostogolim pe câmpuri de maci şi ameţim
pe dinăuntru
aleargă, aleargă copacii după noi :
femeile îşi saltă poalele înfrunzite dezvăluind
pântece umflate cu embrioni îmbobociţi ;
bărbaţii cu stropitorile fug şi fug să le ude
picioarele
pământul ne doarme sub tălpi plin de gângureli
şi gemete copăceşti
ne golim de lapte după şapte câmpuri
şi ne umplem de noi până la revărsare
aşa s-au născut apa şi soarele

tu ştii,
tu ştii că noi am hrănit toţi copacii lumii

je t’aime, Bess

Comme je peine à m’allumer

J’ai parcouru le monde, sans trêve ni répit, sac en bandoulière, et le soleil dedans.

Je croyais que Dieu gardait secret une autre monde où les gens regardent toujours vers le ciel et sourient sous les pluies. J’avais aussi des coquelicots dans mon sac, mais le douanier m’a défendu le passage avec ils. Personne ne croyait que les coquelicots étaient mes enfants. Heureusement, mon pot où le soleil roupillait fut pris pur de la compote de lucioles.

J’ai parcouru le monde, sans trêve ni répit, sac en bandoulière, et le soleil dedans. Les gens n’ont pas remarqué le ciel dépourvu de sa splendeur. Seulement un raisin sanglotait sous un auvent en octant car ses grains devenaient au fur et à mesure secs : « Je veux un peu de soleil, un tout petit peu ». A cause de mes remords, j’ai perdu un des mes doigts… comme un cheveu. Les pieds  se sont arrêtés devant L’Entrée des Abricotiers Glacés. Une coccinelle faisait de la luge. Elle ne pouvait plus pleurer parce que ses larmes étaient glacés. « Est-ce que tu sens le froid ? », elle m’a demandé. Puis j’ai perdu un deuxième doigt.

J’ai parcouru le monde, sans trêve ni répit, sac en bandoulière, et le soleil dedans. Un seul doigt m’était resté, mais je voulais encore trouver mon monde. Les coquelicots, le raisin pleurnicheur, la coccinelle avec sa luge, la respiration sourde des flots, le bronze des blés, mes autres neuf doigts… Tout me manquait.

J’ai parcouru le monde, sans trêve ni répit, sac en bandoulière, et le soleil dedans jusqu’à ce qu’on me permette d’approcher Dieu. Mon soleil se débattait dans son pot et hurlait des échos sauvages. Il  voulait s’avouer. Je lui ai dit que c’est trop tard.

Nous étions déjà en feu.

Herbarium

The Leaves unhooked themselves from Trees —
And started all abroad —
The Dust did scoop itself like Hands —
And throw away the Road

şi-au trăit fericiţi până la adânci
operaţii estetice.

Spi mladenets, moy prekrasnyi

L’étranger

« Qui aimes-tu le mieux, homme énigmatique, dis ? ton père, ta mère, ta soeur ou ton frère ?

– Je n’ai ni père, ni mère, ni soeur, ni frère.

– Tes amis ?

– Vous vous servez là d’une parole dont le sens m’est resté jusqu’à ce jour inconnu.

– Ta patrie ?

– J’ignore sous quelle latitude elle est située.

– La beauté ?

– Je l’aimerais volontiers, déesse et immortelle.

– L’or ?

– Je le hais comme vous haïssez Dieu.

– Eh ! qu’aimes-tu donc, extraordinaire étranger ?

– J’aime les nuages… les nuages qui passent… là-bas… là-bas… les merveilleux nuages ! »

Charles Baudelaire

Un fel de atingere

Astor Piazzolla – Tango Apasionado

Un fel de vânt

Libana – Russian lullaby

Femeia ideală