Cum te-am născut

la început a fost doar un flirt nevinovat

cu un mac beţiv de pe marginea unui drum de ţară spumos de calm

cum mai râvneam unul la altul, gata să ne sfâşiem trupurile

printre ciulini periculos de ademenitori

apoi, un nor a vrut să mă agaţe făcându-mi cinste cu nişte bere neagră

şi s-a pornit o răpăială cum nu se mai văzuse

în gurile macilor intra alcoolul ca într-o gaură de şarpe

mi-am simţit carnea îmbibată în respiraţii fierbinţi

de opiu ameţit

mai târziu, mâinilor mele pătate de nuci verzi

li s-au aprins călcâiele după o piatră care nu era zdravănă la minte

şi nu m-am mai putut ţine în frâu

m-am dilatat împreună cu şinele de cale ferată

într-o împreunare sălbatică

de buruieni şi căldură mirosind a combustibil

trenurile circulau nestingherite

peste pielea mea din care încolţeau încetul cu încetul

fire de iarbă ca nişte arcuri ruginite de saltea

m-am iubit cu puful de sub aripile păsărilor

mi-au fost amanţi sute de duzi şi chiar câţiva tei

m-am lăsat posedată de fânul vânjos din hambare

am făcut dragoste cu ţărâna din roţile de fier dulci şi scârţâitoare

ale căruţelor care bătătoreau plăcere de plăcere poteci

de cocă nedospită

am făcut dragoste cu o vâslă plăpândă

şi te-am născut

Arianrhod

Primăvara lactee

azi suntem biberoane din care sug
copacii – copii
ne rostogolim pe câmpuri de maci şi ameţim
pe dinăuntru
aleargă, aleargă copacii după noi :
femeile îşi saltă poalele înfrunzite dezvăluind
pântece umflate cu embrioni îmbobociţi ;
bărbaţii cu stropitorile fug şi fug să le ude
picioarele
pământul ne doarme sub tălpi plin de gângureli
şi gemete copăceşti
ne golim de lapte după şapte câmpuri
şi ne umplem de noi până la revărsare
aşa s-au născut apa şi soarele

tu ştii,
tu ştii că noi am hrănit toţi copacii lumii